Obiceiurile mele de sfintii Mihail si Gavriil

De sfintii Mihail si Gavriil este ziua mea de nume. De regula nu mi se pare o zi atat de importanta, dar cand vine parca abia astept sa ma trezesc. Nu stiu de ce. Ma simt mai buna, mai sfanta, mai cumva, mai luminoasa si intr-o anumita masura mai indreptatita sa ii ajut pe cei din jur. Pe data de 8 noiembrie in fiecare an imi creste nivelul de empatie.

Un obicei frumos in aceasta zi era sa primesc o floare de la tatal meu. O floare frumoasa de toamna, cu bruma pe ea, proaspat culeasa din gradina. Acum el nu mai e langa mine, deci va trebui sa imi procur singura acea floare. Insa era cel mai frumos obicei  de Mihail si Gavriil.

Cand eram mica in scoala generala, aveam vreo 7 sarbatoriti in clasa. Erau inca trei Mihaele si o Gabriela, cat si trei Gabrieli. Se obisnuia sa se mearga cu bomboane la scoala, colegii mai instariti cumparau si cate o ciocolata separat pentru doamna diriginta sau invatatoare, restul cumparam bomboane de fructe, ca mai apoi sa vina moda cu bomboane de ciocolata. Mama nu avea mereu bani sa imi dea de trei cutii (eram multi in clasa) iar eu in toata invalmaseala ma faceam ca mai sar cate unu ca sa imi ajunga bomboanele pana la capat.

Obiceiurile mele de Mihail si Gavriil s-au schimbat cu timpul. In ultimii ani am umblat in ziua cu pricina prin baruri sa fac cinste la prieteni. Anul trecut am umblat pe la un concert prin Bucuresti dupa vizita unor prieteni la domiciliu, veniti si ei din sila, caci era in cursul saptamanii.
Anul acesta cine stie ce voi face. Poate o masa in familie sau poate o simpla plimbare ca sa imi mai linistesc gandurile ca tare au mai fost agitate in ultima perioada.