Depresia dupa nastere


Acest tip de depresie are o foarte mare probabilitate sa apara dupa nastere. Depresia post-partum apare deobicei in primele 8 saptamani dupa nastere, insa cateodata poate avea loc si chiar dupa un an de la nastere. Aceasta depresie este foarte frecventa in randul noilor mamici, si afecteaza anual 1 din 8 femei in perioada primelor luni dupa ce a avut loc nasterea. Nu este obligatoriu ca despresia sa apara numai dupa nastere, ci poate aparea si dupa o adoptie, un avort spontan sau o nastere cu fat mort.

Care sunt cauzele depresiei dupa nastere?

Corpul unei femei trece prin foarte multe transformari in cele noua luni, iar aceste transformari isi pun amprenta atat din punct de vedere psihic cat si fizic asupra femeii. Depresia post-partum este influentata de cativa factori externi, in primul rand varsta, iar apoi dificultatile materiale pe care le infrunta. Nasterea este considerata a fi cea mai importanta etapa din viata unei femei deoarece ea trece in numai cateva ore de la statutul de femeie la cel de mama. Uneori apare si socul ca bebelusul nu este exact cum s-ar fi asteptat noua mamica sa fie.

Care sunt simptomele?

Simptomele depresie post-partum pot aparea dupa o perioada de la nastere sau uneori dupa o sarcina pierduta. Aceste simptome pot atinge cote maxime dupa o perioada de 3-4 luni si necesita o consultatie medicala. Astfel, vom incerca in urmatoarele randuri sa prezentam principalele simptome ale depresiei post-partum:
  • Stare de oboseala maxima si pierdere a energiei
  • Confuzitate si dificultati de concentrare
  • Ganduri sumbre despre moarte sau frica de a-si rani bebelusul
  • Sentimente depresive cum ar fi lipsa de speranta sau gol interior, insotite de plans facil
  • Insomnii dese si de lunga durata
  • Absenta chefului si a placerii din absolut toate activitatile zilnice

Exista vreun tratament pentru depresia post-partum?

Este important ca tratamentul sa fie urmat cat mai repede posibil deoarece revenirea va fi mult mai rapida, iar copilul nu va fi afectat atat de mult de depresia mamei. Cel mai important tratament in cazul unei astfel de depresii este considerat a fi consilierea si terapia. Consilierea functioneaza foarte bine de regula in cazul mamicilor care au o depresie usoara, si mai greu in cazul celor care au o depresie severa. Consilierea s-a dovedit a fi la fel de eficienta ca si tratamentul cu medicatie antidepresiva. Consilierea ofera un suport emotional benefic pentru pacienta si ajuta la rezolvarea problemelor si in stabilirea unor planuri de viitor. Terapia cognitiva deasemeni, o poate ajuta pe pacienta sa vada altfel lucrurile si sa inteleaga ca ii poate face rau copilului cu felul de gandire prezent. Medicamentatia este bazata pe antidepresive ce se administreaza pe timpul unei perioade 6 luni, si ajuta la indepartarea depresiei post-partum, dar si la prevenirea eventualelor recaderi.

Se poate preveni depresia dupa nastere?

Pentru a preveni instalarea unei depresii post-partum este necesar sa fie mentinut un echilibru atat psihic cat si fizic. Cateva sfaturi pentru a mentine acest echilibru ar fi:
  • Evitarea substantelor precum: alcool, cofeina sau droguri.
  • Sa fie acceptat ajutorul celor din jur pentru ca noua mamica sa aiba o alimentatie sanatoasa, un somn odihnitor si cat mai multe exercitii fizice.
  • Este necesara o monitorizare permanenta in lunile urmatoare dupa nastere.
Poate ajuta si inscrierea pe un forum de specialitate unde sa impartasiti cu alte mamici aspecte ale depresiei post partum, si unde puteti primi sfaturi si incurajari despre cuym sa depoasiti aceasta perioada.

Dansul e o relaxare sau un chin?

Pentru mine dansul e o adevarata placere. Mi-a placut sa dansez toata adolescenta mea, desi cu unele retineri, recunosc. Ma gandeam ca poate vor rade cei de langa mine de felul in care dansez si atunci, dansam asa cu limita. Doar ca nu intotdeauna mi-a placut sa dansez, tocmai din acest motiv.
 
Tin minte ca in clasa a noua cand am mers la balul bococilor, nu am dansat deloc, tocmai fiindca imi era rusine de ce vor zice altii. S-au rugat fetele de mine toata seara, insa nu au avut sorti de izbanda. Imi era jena si gata. Am stat toata seara la masa si m-am uitat la ei cum se distreaza pe scena, cum dansau, si se distrau. Normal ca dupa aceea mi-a parut rau, dar nu mai aveau ce face. Din ziua aia, mi-am promis mie, insami, ca nu am sa mai stau pe margine. Am, vazut in seara aia, ca sunt fete care danseaza oribil.
 
Prin urmare am inceput sa merg la chefuri organizate in scoala  si am inceput sa dansez, fix asa cum stiam. Mergeam la discoteca cu fetele si nu mai imi pasa, ca nu dansez nu stiu cum pe langa tipa imbracata in roz, care se vedea ca e experta in dans. Ma relaxa dansul, ma facea sa uit de tot. Eram libera, si nu trebuia sa ma gandesc ce si cum fac mai departe. Efectiv ma lasam dupa de muzica si trupul meu facea restul.
 
E adevarat ca mai vedeam pe scena si tineri care erau chiar pe spate rau cu dansul, insa erau de admirat fiindca nu le era jena de dansul lor. Atunci mi-am dat seama ce prostie am facut sa nu ma distrez la balul bobocilor. Oricum am recuperat din plin statul la masa, cand am terninat clasa a 12-a. Am dansat toata ziua de nu mai puteam sta in picioare. Mi-am dat jos papucii si si asa am dansat. Si nu doar eu ci si restul fetelor, care eram pe tocuri.
 
Pentru unii, dansul poate fi un chin, insa pentru mine personal e o relaxare. Ar trebui sa mai practic sportul asta, fiindca nu l-am mai facut demult. Poate peste vreun an, voi avea ocazia sa ies cu al meu sot, intr-un club din asta. Just the two of us.