Cât mi-ar fi plăcut...

Acest tip care mi-a spus că nu crede în imaginaţia autorilor, ori în inspiraţie, ci numai în imaginaţia operei în sine. O operă, mi-a precizat el, îl poartă pe autor cu ea, îi e exterioară, transformându-l în simplu interpret sau traducător.
       Să spui că opera există independent de autor, care îi este scrib sau stenograf fantomatic, e una dintre cele mai originale – şi mai puternice – reprezentări pe care le-am auzit în materie. Îmi place ideea că există în operă ceva radical străin autorului şi cititorului ei, că Marele Gatsby exista deja undeva, plutind în cerul ideilor, aşteptând creierul lui Fitzgerald pentru a derula placid concatenaţia imaginilor pe hârtie… Ideea că opera, obiect radical singular şi instanţă operativă, îl instrumentalizează pe autor, care o produce ca un zombie, că cititorul şi autorul, un cuplu insignifiant, trebuie scoşi din discuţie, autonomizând în universal un cotor de carte, mi se pare pur admirabilă. Îmi pare aşa de rău că e o prostie.
       Fiindcă are şi o latură adevărată, e sigur… Întâi, când ai abordat un personaj mai complex, observi că nu-l mai poţi coordona ca înainte, că începe să se autonomizeze, să-ţi scape, să-ţi ‘ceară’ cum să-l scrii, să ‘ia decizii’ etc. (de unde soluţia, aşa de comună, de a-l omorî). Şi după aia, orice ficţiune reflectă fatal epoca sa, şi ca atare ea ar fi putut fi scrisă în moduri diferite, ce-i drept, dar nu foarte diferite. Prin astea două bemoluri, măcar, ficţiunea are ceva de instanţă operativă. Cât mi-ar fi plăcut să fie una cu adevărat, iar scriitorii, biete carcase umplute cu ea, cu misiunea să o obiectiveze… Fericirea de a fi stenograful operei. O ureche. Un stetoscop. Ar fi fost acolo o determinare, la dracu, şi o umbră de sens.

Curatenie pentru domeniu hotelier

In domeniul restaurantelor , irmelor de catering si al hotelurilor curatenia este cel mai important atuu. Fara o curatenie impecabila orice afacere de acest gen este sortita falimentului.
Clientii cauta intodeauna atat confort, o servire de calitate cat si servicii impecabile.
Stim din proprie experienta  ca odata ajunsi intr-un restaurant sau hotel si vasele sau lenjeriile  nu sunt curate, sau chiar daca sunt curate, au pete, avem indoieli privind igiena si preferam sa plecam in cautarea altui loc ce indeplineste normele noastre personale de igiena.
Produse curatenie horeca de cea mai buna calitate gasiti pe siteurile sau la magazinele de nisa la preturi avantajoase pentru afacerea dumneavoastra.
Aceste produse au o putere de curatare ridicata indepartand cu succes o foarte multe forme de murdarie de la pete de mancare, ulei, creme,farduri, etc.
Indiferent ce doriti sa curatati si dezinfectati trebuie sa alegeti produsele potrivite cu un raport avantajos calitate-pret. Nu sunt utile produsele ieftine si slabe dar nici cele extem de scumpe dar care curata la nivelul celor ieftine.
Trebuie sa mai fiti atenti la achizitionarea de produse curatenie horeca si daca acestea au sanse sa atace tesaturile sau obiectele pe care doriti sa le curatati (este mentionata pe eticheta fiecarui produs gama de aplicare)precum si daca sunt ecologice si corespund normelor de protectie.
In acest domeniu, detergentii si alte produse de curatenie sunt folositi la o scara mult mai mare decat intr-un apatament obisnuit. Daca nu sunt ecologice, in momentrul in care apa menajera este evacuata, substantele ce se dizolva in urma descompunerii, nu vor fi nenocive astfel afectand mediul inconjurator si poluandu-l.
In acest sens este bine sa va documentati direct la personalul ce va recomanda produselesau pe internet si sa mentionati in mod express la cumparare ca vor fi folosite in cantitati mari si doriti sa protejati mediul.

Sărăcia..

Sărăcia interesantă a cântecelor pop. Ascultând câteva genuri, constaţi rapid că toate melodiile pot fi reduse la două categorii simple: ‘Vreau să ţi-o trag’ şi ‘Trage-mi-o’. Poţi căuta oricât: dacă le reduci la esenţă, sunt două mari tipuri de teme muzicale cu priză universală, azi: cântecul ‘Vreau să ţi-o trag’ şi cântecul ‘Trage-mi-o’. Se poate proba uşor, deschizând primul radio; într-o jumătate de ceas, melodiile se vor alinia cuminte, pe rând, în cele două categorii.
       Simplismul s-a răspândit rapid la toate genurile populare: rock, pop, rap etc., care şi-au adjudecat siajul profitabil al celor două teme. Astăzi, tot ce le depăşeşte – ideile, umorul, aluzia culturală, litota, ironia, reflecţia, ficţiunea, suferinţa, moartea, civismul etc. – sunt teme de nişă subţire, fără nici un succes la publicul larg.
       Muzica reuşea să exprime totuşi, nu cu aşa de multă vreme în urmă, o sumă de emoţii complicate. Responsabilă pentru simplism a fost inserarea cuvântului. Când linia melodică n-a mai fost de ajuns şi am dorit ‘libret’, să auzim cuvinte, inevitabil s-a produs prăbuşirea. Fiindcă cu cât lărgeşti un lucru spre public, cu atât îl îngustezi de fapt, pentru că temele de consens cu adevărat universal sunt abia câteva. Criterii în care să se recunoască toţi, pe lume, nu sunt o infinitate: după câteva sclifoseli, cam toţi admit că e vorba de recunoaştere, sex, putere, bani. Motivaţii indispensabile, care îl fac pe orice ins să continue în ciuda a tot. Piaţa pop fiind piaţa celui mai mare număr, a rezultat un univers fatal prozaic. Cuvântul, considerat întotdeauna îmbogăţitor, a produs rapid o sărăcire deşertică – la fel cum, introdus în reprezentarea publicitară, avea să dea un singur mesaj: ‘Cumpăraţi’. Nimic nu se prostituează mai bine, vocaţional, ca expresia… Drept care cuvântul a fost încununarea şi moartea melodiei.

In fond.

Care e, în fond, motivul fundamental pentru care, ca societate, ne opunem pedofiliei? Nu e doar din groaza de a ne vedea copiii violaţi şi traumatizaţi. Ar însemna doar să te opui violului. Deja, când Freud ne spunea că şi copilul (‘pervers polimorf’) are viaţă sexuală, şi deci plăceri – lucrul ne-a crispat şi dezgustat de tot de natura umană, complicând materia. Dar dacă copilul îşi doreşte să fie satisfăcut sexual, aşa cum îşi doreşte să mănânce ceva dulce sau să bea apă? – şi de aici implicaţii ameţitoare, în care nimeni cu capul pe umeri nu doreşte să intre. Mi se pare că pragul inacceptabil al transgresiunii este frica noastră, de corp social constituit, de a nu afecta relaţia filială, mai precis de a nu permite in extremis incestul aşa-zicând ‘justificat’, al mamei cu fiul ei, al tatălui cu fiica, al fraţilor, altfel spus trezirea plăcerii sexuale în copil şi exploatarea ei. Tentaţia există, şi există de mii de ani. Se poate ajunge foarte departe cu o simplă alunecare de picior. Nu de alţii ne e frică aşadar, nu de cei care ne-ar putea violenta copiii, nu de infractorii ‘externi’, preoţi pedofili sau vacanţieri dubioşi în Thailanda, din temele de societate relativ recente. Fără îndoială ne temem de noi înşine: de ce se va întâmpla în ziua când am decreta că, înăuntrul familiei, plăcerea sexuală a copilului nostru e legitimă şi poate fi satisfăcută. De ce vom face noi înşine, atunci, cu propriii noştri copii. Înseamnă să deschizi un spectru infinit şi incontrolabil de posibile. Familia ar fi deodată altceva. Morala ar fi altceva. Raporturile intersubiective, societatea, viaţa, totul. Un asemenea autoportret ne e insuportabil. De unde necesitatea, promptă, a unui Comitet de salvare publică şi a unei şape de plumb. O hoardă umană cu torţe, pregătită pentru un linşaj, vrea întotdeauna să linşeze propria natură umană.
       Semn bun: ne e încă groază de noi, nu ne-am împăcat cu natura proprie. În ciuda angelismului şi a tuturor poveştilor pe care ni le spunem ciclic, ştim pertinent cine suntem.
       Pedofilia, groază nemărturisită a umanităţii de ea însăşi, e pesemne ultimul mare tabu de societate. De aceea scriitorii îşi bat constant joc de ea, sfredelind suprafaţa şi producând, cu diverse Lolite, răni eficace. Va cădea în cele din urmă? Mă îndoiesc. Am avea ceva destul de straniu în locul corpusului social cunoscut. Înseamnă să presupui că natura umană se va fi schimbat radical şi imprevizibil.

Cat de utila este gheata carbonica?

Daca vreodata v-ati intrebat la ce foloseste gheata uscata sau gheata carbonica asa cum mai e ea cunoscutata, trebuie sa stiti ca aveti de-a face cu o substanta extrem de versatila care pana acum si-a dovedit eficienta intr-un mare numar de domenii de la alimentatie si pana la cercetarea medicala,  lucru ce face ca interesul pentru gheata obtinuta din dioxid de carbon sa fie din ce in ce mai mare.
Din punct de vedere alimentar, gheata carbonica este folosita atat la bauturi cat si la congelarea rapida a alimentelor. Totusi, spre deosebire de alimente, bauturile sunt tinute reci, barmanii adaugand doze strict controlate de gheata uscata pentru a crea acel fum specific ce da iluzia ca bautura in cauza "fierbe" chiar daca ea este cu doar cateva grade peste temperatura de inghet.
Cat priveste celelalte utilizari ale acestui tip de gheata, medicina si alte domenii de cercetare avansata au beneficiat din plin de pe urma ei insa in ziua de azi ne putem intalni cu gheata obtinuta din dioxid de carbon si in alte domenii mult mai comerciale. Astfel, a devenit un obicei ca la nunti sa fie folosita gheata pentru a genera acel strat de abur asemanator norilor pe care invitatii il apreciaza in mod deosebit mai ales in momentul dansului mirilor. E o tehnologie foarte simpla ce implica evaporarea rapida a ghetii, care, fiind mai grea decat aerul, ramane la sol. De asemenea acelasi tip de masina de creat abur este utila si la spectacolele de muzica organizate in aer liber unde efectele de scena pot fi completate foarte frumos cu acest strat vaporos din dioxid de carbon.
As putea incheia aici dar adevarul este ca mai exista o alta utilizare a acestui material de care nu v-am pomenit inca: sablarea. Gheata carbonica este un material dur si extrem de rece. Astfel, ea poate lua locul nisipului la sablare, obtinandu-se rezultate exceptional de bune pentru curatarea suprafetelor dificile cum ar fi marmura sau granitul.
Mai multe informatii despre acest subiect puteti obtine pe dioxid.ro, inclusiv niste preturi orientative pentru genul de aplicatii de care v-am povestit mai sus.

Până unde se va merge, unde vom ajunge?

E litania constantă a bătrânilor. Au dreptate să se îngrijoreze. Într-un peisaj media nivelat, nu mai contează decât noutatea, şi deci nu mai poţi impresiona decât crescând continuu cantitatea de provocare. Lucrurile vor sta probabil aşa.
       În 10-15 ani:
             – vom vedea primul penis erect la televiziune, la o oră din zi.
             – scena sexului va exista în orice film normal, cu organele sexuale vizibile.
             – discriminarea pozitivă (legi ale excepţiei pentru comunităţile defavorizate) va dispărea.
             – democraţia reprezentativă va fi pusă la îndoială, în favoarea unor sisteme de democraţie directă. Apoi democraţia ca unic provider de libertate. Parlamentarismul. O mulţime de sisteme utopice şi reforme vor fi testate, sub spectrul nemulţumirii generale de politic.
       În 20-30 de ani:
             – sexul se va practica pe străzi. Ca şi sărutul, mai întâi va fi amendat, apoi va fi cool, apoi va fi liber (peluze, parcuri, piscine).
             – se vor comanda crime pe Internet (şi se vor găsi destui fericiţi să le execute).
             – elevii vor refuza să primească profesorii în clase, cerând un sistem de transmisie a cunoştinţelor care să nu mai presupună autoritatea. Îl vor obţine.
             – Shoah-ul, sclavia etc. vor fi subiect de glume şi batjocură în mainstream, figuri ca Hitler şi Stalin vor fi cool evocabile, alături de antisemitism, antifeminism, homofobie, misoginism: toate graniţele imaginabile, teritoriile de Interzis moral ale discursului vor fi transgresate. Dialectica reproşului şi a scuzei va dispărea, se va aşterne o victorie calmă a pulsiunii şi spontaneismului.
             – o revoltă a tinerilor va condamna bătrânii şi moştenirea lor, societatea paternalistă de cumul meritocrat. Va apărea refuzul solidarităţii economice, tentaţia de a nu le mai plăti perioada pensionării, şi de a-i păstra în muncă într-un fel sau altul.
             – fiecare femeie din Occident îşi va putea permite o reconstrucţie plastică completă a feţei, la fel ca o minoră intervenţie stomatologică; nu vor mai exista literalmente facies-uri de femei urâte. Victorie a frenologiei de cuplu.
             – după vagi poticneli, Europa va avea un preşedinte, un guvern; fostele ţări vor deveni regiuni. Se vor alege 2-3 limbi de circulaţie administrativă, şi de predare în învăţământ, care vor începe să pună în obscuritate limbile locale, lung proces care va conduce – într-un secol sau mai mult – la marginalizarea şi dispariţia lor. Noul-vechi continent va fi o realitate politică. Da, nu vom mai avea o ţară.
             – cuplul ca unitate funcţională va avea multiple forme şi unităţi, înăuntrul şi în afara pasiunii.
             – vor fi exaltate două virtuţi contradictorii: longevitatea şi tinereţea.
             – monitoare în pereţi, în tavan, în parchet; vom avea computerul în sânge, însă la propriu. Totul va fi comunicare şi izolare deopotrivă, un întrerupător on-off.
       În 100 de ani, în ciuda progreselor spectaculoase şi meritorii ale medicinei, vom fi destul de morţi.