Te lovesti de ea cand vrei sa te angajezi, ti se pune „in carca” atunci cand inca esti pe bancile facultatii. E vorba de practica, acest „bau-bau” pe care multi l-am intalnit la inceputul carierei. In foarte multe facultati, practica nu exista, sau daca exista, e superficiala. Marea majoritatea a studentilor nu ia in serios oportunitatile de practica oferite in facultate si rau face. Studentii ajung sa termine facultatea si la interviu sa fie intrebati: „dar practica, experienta ai?”. Tacerea e egala cu pierderea unui posibil post bun. In scolile de jurnalism, in special cea de la Iasi, practica e sfanta. Inca din anul I, din prima zi, ti se spune sec: „maine mergi pe teren si aduci cel putin o stire”. Pentru studenti, asta pica ca o bomba nucleara. Dar n-au ce face. Mami si tati sunt departe, acasa. Asa ca iau carnetelul, un mp4 player si pleaca „pe domenii”. Se intorc dupa cateva ore de umblat bezmetic prin camine, campusuri, strazi obscure cu o hartie A4 mazgalita cu prima lor stire. In sala de seminar sau laborator, Cerberul taie si spanzura iar gelul rosu pare un lung fluviu de sange pe hartia imaculata, cu miros de pasta de pix proaspat asternuta.
Daca ai noroc si iesi din anul I, dai de anul II. Aici e aici. Modul de practica pe teren, exact ca intr-o agentie de stiri care se respecta, te seaca. In noua luni de teren zi de zi si materiale felurite ori iti iei campii ori ajungi sa stii sa scrii orice. Termini si anul II cu „penel” bun si cu jumatate din colegii alaturi de care ai inceput drumul in anul I. Si uite asa, ajungi in anul III, cand dai iar de alta nenorocire: o licenta. Daca stii sa scrii si ai trecut de malaxorul din anul II, licenta e floare la ureche, daca nu, mai repeti anul III pana imbatranesti. Adaugati si cursuri de publicitate, comunicare, PR si alte minunatii si aveti tot ce va trebuie sa fiti buni pe viitor.
La final, dupa trei ani si practica zi de zi timp de 2 ani, ajungi sa fii „specialist”. Practica te ajuta sa fii sigur pe tine. Iti arata daca merita sa continui facultatea sau nu, iti pune la incercare limitele personale. Te chinuie, e adevarat, dar iti asigura o pregatire realista, nu una bazata pe teorie pura. Practica e „bratara de aur”, daca stii s-o folosesti. Profitati de ea!