In mijlocul nicaieriului

Astazi a trebuit sa fac inca o binecunoscuta deplasare in interes de servici. Binecunoscuta pentru ca v-am plictisit deja cu povestile despre TGV. ;) Ca de obicei am plecat cu masina mea, ca deh asa sunt eu tampita. Defapt motivul pentru care imi rup masina in doua este faptul ca nu suport sa ma rog de nimeni. In perioada in care am ramas fara mijloc de transport m-am rugat 2 zile de una lume sa imi dea una din masinile de firma. Zici ca ma duceam in interes personal si le ceream cel putin un Lexus. Eu ma dadeam de ceasul mortii pentru ca trebuia sa ajung in TGV si astia o ardeau in fitze cu mine. Atunci am decis ca voi merge numai cu masina proprie in care se va urca numai cine vreau eu. Eh, astazi s-a cramponat lumea domne` ca de ce nu am anuntat ca plec ca poate vroiau si altii sa mearga. Aoleu! Cu masina mea si pe centrul meu de cost? Pai da pentru ca firma plateste benzina. Pai si cum, masina mea consuma numai benzina? Pluteste evitand gropile si uzura cauciucurilor? Really? Ca sa vezi, eu habar nu aveam. Defapt am observat ca atunci cand plateste firma combustibilul parca nici nu consuma si merge mai ceva decat un Ferrari. :D

In fine. Am plecat eu cu Sefa. Nimic suspect la dus. Chiar incepusem sa ma ingrijorez pentru ca de obicei cand suntem noi doua in masina lucruri ciudate se intampla. Am ajuns, am facut ce avea de facut, am plecat. Ea in spume, eu fara nici cea mai vaga urma de chef. Liniste deplina in masina. Alt lucru suspect. Eh, si cum mergeam eu asa gandindu-ma la ale mele, brusc apare politia care ne dirija pe un drum laturalnic. Nu tu explicatii, nu tu nimic. Pai si daca eu nu stiu alt drum decat asta pe care mataluta il blochezi ce fac? Nimic. Organu` dadea din mana mai ceva ca Impuscatu`. Toata lumea s-a conformat. Eh, si iata-ma pe mine in mijlocul pustietatii conducand la ghici. Pula semne, pula fiinte carora sa le ceri instructiuni. Erau gropi… cata frunza, cata iarba. Masina mea plangea la fiecare crater pe care nu reuseam sa il evit din cauza altora mai mari in care as fi putut sa ma ratacesc chiar. Zic: “Bai ai idee unde pula mea suntem?” Sefa: “Nop, dar da-i inainte, trebuie sa iesim undeva. Intrebarea este unde?”. Mai mergem noi un pic, eu injurand de mama focului si sefa amuzandu-se copios si dam de civilizatie. Satul Lunguletul. Mda, I know exactly where we are… not! Hopa, un indicator pe care scrie ceva. “Iubiti-va satul”. Pastrati-l curat!” Are you for real? Bai, ceva cu indicatii spre o locatie cunoscuta aveti? Satul asta este taramul cartofilor si al cepei. In viata mea nu am vazut atatea tone de cartofi. Pe drum, pe sant, in remorci, in carute, peste tot. Dupa ce ca drumul era orbil mai mergeam si cu 20km/h din cauza tractoarelor din ambele sensuri care se pare ca circulau dupa propriile reguli. Un tapit a traversat strada uitanduse la stele, la dracu cu masinile. Poate era ruda cu Superman. La un moment dat am cedat: “Daca nu ajungem mai repede ma imbolnavesc cu nervii capului.” Eh, la faza asta Sefa a izbucnit in ras si a tinut-o asa o gramada de vreme spre disperarea mea. Evident ca numai noua ni se pute aintampla sa ajungem la dracu in praznic. Cu chiu cu vai am ajuns intr-un decor cunoscut.

Am lasat-o pe Sefa acasa, ea stand la capatul lumii, si am mai facut o ora pana la mine acasa, eu stand in celalalt capat al lumii. Astazi cred ca toti idiotii au iesit cu masinile pe strada. Speta: 3 benzi pe sens, aglomeratie bara la bara, stat de 3 ori la semafor… o blonda intr-un cacat de masina cat o cutie de chibrite mergea pe banda a doua cu 30 la ora si pastrand o distanta de cel putin 5 metri fata de cel din fata ei. 30km/h??!!!! 5 metri??!!!! Un pic mai in fata intersectie, tot o tipa se opreste in mijloc si se asigura din dreapta in conditiile in care masinile veneau din stanga. Aaaaaaaa!!!!!!! Mai iau vreo 3 gropi in plin, trag cateva injuraturi si ajung acasa. Gata. Data viitoare daca am masina de la firma ma duc, daca nu, nu. La dracu` cu bunul samaritean!