E litania constantă a bătrânilor. Au dreptate să se îngrijoreze. Într-un peisaj media nivelat, nu mai contează decât noutatea, şi deci nu mai poţi impresiona decât crescând continuu cantitatea de provocare. Lucrurile vor sta probabil aşa.
În 10-15 ani:
– vom vedea primul penis erect la televiziune, la o oră din zi.
– scena sexului va exista în orice film normal, cu organele sexuale vizibile.
– discriminarea pozitivă (legi ale excepţiei pentru comunităţile defavorizate) va dispărea.
– democraţia reprezentativă va fi pusă la îndoială, în favoarea unor sisteme de democraţie directă. Apoi democraţia ca unic provider de libertate. Parlamentarismul. O mulţime de sisteme utopice şi reforme vor fi testate, sub spectrul nemulţumirii generale de politic.
În 20-30 de ani:
– sexul se va practica pe străzi. Ca şi sărutul, mai întâi va fi amendat, apoi va fi cool, apoi va fi liber (peluze, parcuri, piscine).
– se vor comanda crime pe Internet (şi se vor găsi destui fericiţi să le execute).
– elevii vor refuza să primească profesorii în clase, cerând un sistem de transmisie a cunoştinţelor care să nu mai presupună autoritatea. Îl vor obţine.
– Shoah-ul, sclavia etc. vor fi subiect de glume şi batjocură în mainstream, figuri ca Hitler şi Stalin vor fi cool evocabile, alături de antisemitism, antifeminism, homofobie, misoginism: toate graniţele imaginabile, teritoriile de Interzis moral ale discursului vor fi transgresate. Dialectica reproşului şi a scuzei va dispărea, se va aşterne o victorie calmă a pulsiunii şi spontaneismului.
– o revoltă a tinerilor va condamna bătrânii şi moştenirea lor, societatea paternalistă de cumul meritocrat. Va apărea refuzul solidarităţii economice, tentaţia de a nu le mai plăti perioada pensionării, şi de a-i păstra în muncă într-un fel sau altul.
– fiecare femeie din Occident îşi va putea permite o reconstrucţie plastică completă a feţei, la fel ca o minoră intervenţie stomatologică; nu vor mai exista literalmente facies-uri de femei urâte. Victorie a frenologiei de cuplu.
– după vagi poticneli, Europa va avea un preşedinte, un guvern; fostele ţări vor deveni regiuni. Se vor alege 2-3 limbi de circulaţie administrativă, şi de predare în învăţământ, care vor începe să pună în obscuritate limbile locale, lung proces care va conduce – într-un secol sau mai mult – la marginalizarea şi dispariţia lor. Noul-vechi continent va fi o realitate politică. Da, nu vom mai avea o ţară.
– cuplul ca unitate funcţională va avea multiple forme şi unităţi, înăuntrul şi în afara pasiunii.
– vor fi exaltate două virtuţi contradictorii: longevitatea şi tinereţea.
– monitoare în pereţi, în tavan, în parchet; vom avea computerul în sânge, însă la propriu. Totul va fi comunicare şi izolare deopotrivă, un întrerupător on-off.
În 100 de ani, în ciuda progreselor spectaculoase şi meritorii ale medicinei, vom fi destul de morţi.
În 10-15 ani:
– vom vedea primul penis erect la televiziune, la o oră din zi.
– scena sexului va exista în orice film normal, cu organele sexuale vizibile.
– discriminarea pozitivă (legi ale excepţiei pentru comunităţile defavorizate) va dispărea.
– democraţia reprezentativă va fi pusă la îndoială, în favoarea unor sisteme de democraţie directă. Apoi democraţia ca unic provider de libertate. Parlamentarismul. O mulţime de sisteme utopice şi reforme vor fi testate, sub spectrul nemulţumirii generale de politic.
În 20-30 de ani:
– sexul se va practica pe străzi. Ca şi sărutul, mai întâi va fi amendat, apoi va fi cool, apoi va fi liber (peluze, parcuri, piscine).
– se vor comanda crime pe Internet (şi se vor găsi destui fericiţi să le execute).
– elevii vor refuza să primească profesorii în clase, cerând un sistem de transmisie a cunoştinţelor care să nu mai presupună autoritatea. Îl vor obţine.
– Shoah-ul, sclavia etc. vor fi subiect de glume şi batjocură în mainstream, figuri ca Hitler şi Stalin vor fi cool evocabile, alături de antisemitism, antifeminism, homofobie, misoginism: toate graniţele imaginabile, teritoriile de Interzis moral ale discursului vor fi transgresate. Dialectica reproşului şi a scuzei va dispărea, se va aşterne o victorie calmă a pulsiunii şi spontaneismului.
– o revoltă a tinerilor va condamna bătrânii şi moştenirea lor, societatea paternalistă de cumul meritocrat. Va apărea refuzul solidarităţii economice, tentaţia de a nu le mai plăti perioada pensionării, şi de a-i păstra în muncă într-un fel sau altul.
– fiecare femeie din Occident îşi va putea permite o reconstrucţie plastică completă a feţei, la fel ca o minoră intervenţie stomatologică; nu vor mai exista literalmente facies-uri de femei urâte. Victorie a frenologiei de cuplu.
– după vagi poticneli, Europa va avea un preşedinte, un guvern; fostele ţări vor deveni regiuni. Se vor alege 2-3 limbi de circulaţie administrativă, şi de predare în învăţământ, care vor începe să pună în obscuritate limbile locale, lung proces care va conduce – într-un secol sau mai mult – la marginalizarea şi dispariţia lor. Noul-vechi continent va fi o realitate politică. Da, nu vom mai avea o ţară.
– cuplul ca unitate funcţională va avea multiple forme şi unităţi, înăuntrul şi în afara pasiunii.
– vor fi exaltate două virtuţi contradictorii: longevitatea şi tinereţea.
– monitoare în pereţi, în tavan, în parchet; vom avea computerul în sânge, însă la propriu. Totul va fi comunicare şi izolare deopotrivă, un întrerupător on-off.
În 100 de ani, în ciuda progreselor spectaculoase şi meritorii ale medicinei, vom fi destul de morţi.