Azi dimineata am facut o prima incercare de transmitere a unui mesaj ( sms-uri dau si tincii de gradinita, mi-am zis!,) gravitind intre telefon, lista cu numerele copiilor si tastele cu inscriptii minuscule. M-a luat, recunosc, cu transpiratii! In primul rind nu vedeam prea bine literele { ingramadite cite trei pe o tasta!), apoi nu stapineam temeinic comenzile, perzind foarte usor textele, scrise cu atita truda. N-am cedat insa. In jurul amezii am reusit sa trimit primul sms, apoi inca unul si tot asa, toata ziua, pina cind am reusit sa acopar toate restantele de comunicare. Se facuse tirziu, iar raspunsurile la sms-urile mele curgeau unul dupa altul, cu un continut mai elaborat si mai bogat decit cel conceput de mine si transmis la pachet.
Scrisesm citeva carti, mii de articole, recenzii, tot felul de prostii din astea literare si ma crezusem infailibil, pentru ca niste adolescenti ( cel mai batrin avea douazeci de ani!), sa ma ridiculizeze cu sms-urile lor super concentrate, scrise la o sticla de bere sau din mers.