In scopul de a intari granitele libertatii de exprimare ale jurnalismului - legislatiile mai multor state europene au reglementat asa numita clauza de constiinta a jurnalismului. In toate limitele normalitatii insa putem sa facem referinta la stiri din presa online, acestea fiind tot mai mediatizate. Clauza mentionata consta in posibilitatea pe care o are ziaristul asupra caruia se exercita presiuni in interiorul redactiei de a pune capat contractului de munca fara a avea de suferit din punct de vedere financiar sau al vechimii in munca. Mai mult clauza de constiinta poate fi invocata in instanta impotriva sefilor din redactie. Astfel clauza de constiinta apare ca un drept al jurnalistului de a spune nu, atunci cand cineva din interiorul institutiei sale de presa sau din afara ei il preseaza sa spuna sau sa faca lucruri in care nu crede sau sa taca atunci cand el stie ca trebuie sa vorbeasca.
In Franta de exemplu, concilierea libertatii intelectuale a jurnalistului cu dependenta sa fata de conducerea ziarului ori a postului de radio sau al televiziunii a fost incercata printr-o lege, care fixeaza statutul jurnalistului si este incorporata in codul muncii. Spre deosebire de alti salariati carora li se aplica dreptul comun in cazul in care pun capat unilateral contractului de munca jurnalistii beneficiaza de o indemnizatie care sa le asigure existenta pe o perioada de timp pana isi vor gasi un alt loc de munca. Ei beneficiaza de aceasta clauza daca se demonstreaza ca noua linie a publicatiei, datorita schimbarii echipei editoriale sau a patronului, este incompatibila cu conceptiile sale personale.
De asemenea, ziaristul se poate opune in instanta daca arata ca s-a intervenit in structura materialului sau fara a i se cere acordul sau ca s-au exercitat presiuni asupra lui sa schimbe materialul sau sa nu-l publice din pricina continutului sau si nu din cauza unor dezaprobari privind stilul.