Am observat la copiii din ziua de azi ca sunt foarte razvratiti fata de ci din jur. Si cand zic copii din ziua de azi ma refer la micutii care cugeta si au deja un caracter format deci copii de la varsta de 5-6 ani pana la varsta de 14-17 ani. La 18 ani se pretinde deja ca ai ceva mai mult in cap si simpla idee ca esti major trebuie sa te influenteze sa fii mai deschis si mai de treaba.
Asadar, acesti copii pleaca cu o educatie incredibil de impertinenta de acasa. Iti trantesc usi in nas, scuipa pe strada, urla ca nebunii, se bat se injura urat inca de la varste fragede si multe altele. Ce ma jeneaza pe mine insa este faptul ca acesti copii cand sunt in prezenta parintilor nu sunt deloc opriti din a face prostioarele lor decat in cazul in care intr-adevar ii deranjeaza pe parinti.
Adica daca mama poarta o conversatie la telefon si copilul tipa, iar mama nu se intelege cu persoana de la celalalt capat, ii tranteste una peste ochi si copilul tace dupa ce se uita urat la mama lui. Poi cred si eu - la asa comportament de parinte - asa copil.
Totusi un alt lucru ma doare si mai tare - cand vad copii pe strada fugarind cainii, aruncand cu pietre in ei, batandu-i cu betele sau cu ce gasesc la indemana, tragandu-i de coada si multe altele. Cu pisicile au metode si mai dure, crunte, barbare chiar. Nu inteleg cum au atata cruzime si instintce de criminali inca de mici. Nu inteleg in ce mediu au crescut copiii astia de simt ei nevoia sa se ia de niste fiinte care chiar nu le fac nimic.
Eu ma gandesc la mine cand eram mica, inca de la trei sau patru ani stiu ca imi zicea mama ca fiecare animal de pe strada il luam in casa sa il ingrijesc si in plus cand mergeam pe strada nu era caine sau pisica care sa nu fie mnagaiat de manutele mele si iubit macar un pic.
Zilele trecute am vazut un catelus de nici macar patru luni lovit cu brutalitate de niste copii cu un bat, o creanga groasa rupta dintr-un copac.
Acum alte zile am vazut o pisica chinuita de alti copii, o pisica trasa de coada de urechi, de mieuna saraca pana in gura de sarpe sa o auda cineva sa o ajute. Sa nu mai zic de un prieten care zicea ca el cand era mic a bagat o pisica in wc-ul de la tara si a inpins-o cu sapa ca sa moara mai repede.
Doamne! in ce lume traim? cu cine stam pe pamant? cu oameni sau cu monstri?
Cei sapte ani de acasa nu mai exista...Sau poate ca parintii cred ca ei inseamna sa isi invete copilul numai sa dea buna ziua pe strada cuiva cunoscut sau ce?
Oamenii fac copii numai asa de dorul lelii cum se zice, ca sa aiba cu cine se certa? Numai atat? habar nu au cum se creste intr-adevar un opil si habar nu au ce inseamna responsabilitatea sociala…
Daca ar sti cu siguranta lumea ar fi una mai buna in schimb devine tot mai apriga, mai rea, mai lipsita de respect si de iubire. Vom ajunge sa traim intr-o lume in care cel mai puternic sta in picioare daca e brutal, si desigur ca nu va avea nevoie de istetime ca sa castige vreo lupta. Vom trai intr-o lume in care puterea se va masura in pumni si in picioare, o lume care va avea ca singura lege, legea junglei. Nu stiu zau daca este o lume in care vreau sa traiesc!
Asadar, acesti copii pleaca cu o educatie incredibil de impertinenta de acasa. Iti trantesc usi in nas, scuipa pe strada, urla ca nebunii, se bat se injura urat inca de la varste fragede si multe altele. Ce ma jeneaza pe mine insa este faptul ca acesti copii cand sunt in prezenta parintilor nu sunt deloc opriti din a face prostioarele lor decat in cazul in care intr-adevar ii deranjeaza pe parinti.
Adica daca mama poarta o conversatie la telefon si copilul tipa, iar mama nu se intelege cu persoana de la celalalt capat, ii tranteste una peste ochi si copilul tace dupa ce se uita urat la mama lui. Poi cred si eu - la asa comportament de parinte - asa copil.
Totusi un alt lucru ma doare si mai tare - cand vad copii pe strada fugarind cainii, aruncand cu pietre in ei, batandu-i cu betele sau cu ce gasesc la indemana, tragandu-i de coada si multe altele. Cu pisicile au metode si mai dure, crunte, barbare chiar. Nu inteleg cum au atata cruzime si instintce de criminali inca de mici. Nu inteleg in ce mediu au crescut copiii astia de simt ei nevoia sa se ia de niste fiinte care chiar nu le fac nimic.
Eu ma gandesc la mine cand eram mica, inca de la trei sau patru ani stiu ca imi zicea mama ca fiecare animal de pe strada il luam in casa sa il ingrijesc si in plus cand mergeam pe strada nu era caine sau pisica care sa nu fie mnagaiat de manutele mele si iubit macar un pic.
Zilele trecute am vazut un catelus de nici macar patru luni lovit cu brutalitate de niste copii cu un bat, o creanga groasa rupta dintr-un copac.
Acum alte zile am vazut o pisica chinuita de alti copii, o pisica trasa de coada de urechi, de mieuna saraca pana in gura de sarpe sa o auda cineva sa o ajute. Sa nu mai zic de un prieten care zicea ca el cand era mic a bagat o pisica in wc-ul de la tara si a inpins-o cu sapa ca sa moara mai repede.
Doamne! in ce lume traim? cu cine stam pe pamant? cu oameni sau cu monstri?
Cei sapte ani de acasa nu mai exista...Sau poate ca parintii cred ca ei inseamna sa isi invete copilul numai sa dea buna ziua pe strada cuiva cunoscut sau ce?
Oamenii fac copii numai asa de dorul lelii cum se zice, ca sa aiba cu cine se certa? Numai atat? habar nu au cum se creste intr-adevar un opil si habar nu au ce inseamna responsabilitatea sociala…
Daca ar sti cu siguranta lumea ar fi una mai buna in schimb devine tot mai apriga, mai rea, mai lipsita de respect si de iubire. Vom ajunge sa traim intr-o lume in care cel mai puternic sta in picioare daca e brutal, si desigur ca nu va avea nevoie de istetime ca sa castige vreo lupta. Vom trai intr-o lume in care puterea se va masura in pumni si in picioare, o lume care va avea ca singura lege, legea junglei. Nu stiu zau daca este o lume in care vreau sa traiesc!