Do you speak english? este o întrebare des auzită pe străzile pavate din centrul vechi al Capitalei. Străinii, dornici de senzaţii tari, se aventurează în jungla de asfalt a Bucureştiului, iar în acest context intervenim noi, gazdele. Conform unei zicale, persoanele care vorbesc două limbi se numesc bilingvi, iar cei care ştiu numai una singură, americani. Nu ştiu dacă este sau nu adevărată, dar personal aş vrea să răspund cu un mândru „Yes” la întrebarea adresată mai sus. Sunt conştientă de faptul că învăţarea unei limbi străine presupune mult efort şi timp, dar beneficiile sunt pe măsură. Personal, cred că acestea sunt un pod între naţiuni, pentru că observi mai uşor diferenţele, dar totodată şi similitudinile dintre diverse cuvinte şi sintaxe ale limbilor străine. De exemplu, studiind italiana, se pot învăţa mai uşor limbile romanice, precum spaniola sau portugheza. Proverbul conform căruia foamea vine mâncând, cred că se poate aplica şi în această situaţie. Odată ce eşti contaminat de „microbul străinez”, te cuprinde pasiunea sintaxei, ce trebuie cultivată; eşti interesat să cunoşti din ce în ce mai mult, să cauţi rădăcina anumitor cuvinte.
Parlez vous francais? Am mulţi prieteni francezi şi acum regret că în şcoala generală mi-a displăcut această limbă, pentru că aş fi vrut să o învăţ având timpul necesar la dispoziţie şi de ce nu, fiind pe gratis. Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Să presupunem că eşti la un dineu la care participă ambasadori din diverse ţări. Cu unele persoane este greu uneori să găseşti un teren comun, dar limbile străine niciodată nu dau greş. Mai mult, interlocutorul tău va fi impresionat şi astfel câştigi respect şi creezi relaţii.
Parli italiano? Dacă aş spune unui elev că învăţarea unei limbi străine este distractivă, probabil ar crede că îmi lipseşte ceva de la mansardă. Şi totuşi, este. Voi ilustra această afirmaţie cu un exemplu. În clasa a VIII-a dorinţa mea era să studiez la un liceu bilingv, de italiană, pentru că aceasta era pasiunea mea. Nu studiasem niciodată limba respectivă la şcoală, aşa că am început să mă uit la filme în italiană. În felul acesta, împuşcam doi iepuri dintr-o lovitură, părinţii mă încurajau (şi nu îmi ţineau predici că mă uit la filme în loc să învăţ) şi îmi satisfăceam o plăcere fără să mă simt vinovată că pierd timpul.
Pe scurt, am privit beneficiile învăţării unei limbi străine din punct de vedere lingvistic, social şi al divertismentului. Bineînţeles, pot fi mai multe. Indiferent de avantaje sau de costuri, întrebarea rămâne: Do you parlez lingue străine?
Parlez vous francais? Am mulţi prieteni francezi şi acum regret că în şcoala generală mi-a displăcut această limbă, pentru că aş fi vrut să o învăţ având timpul necesar la dispoziţie şi de ce nu, fiind pe gratis. Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Să presupunem că eşti la un dineu la care participă ambasadori din diverse ţări. Cu unele persoane este greu uneori să găseşti un teren comun, dar limbile străine niciodată nu dau greş. Mai mult, interlocutorul tău va fi impresionat şi astfel câştigi respect şi creezi relaţii.
Parli italiano? Dacă aş spune unui elev că învăţarea unei limbi străine este distractivă, probabil ar crede că îmi lipseşte ceva de la mansardă. Şi totuşi, este. Voi ilustra această afirmaţie cu un exemplu. În clasa a VIII-a dorinţa mea era să studiez la un liceu bilingv, de italiană, pentru că aceasta era pasiunea mea. Nu studiasem niciodată limba respectivă la şcoală, aşa că am început să mă uit la filme în italiană. În felul acesta, împuşcam doi iepuri dintr-o lovitură, părinţii mă încurajau (şi nu îmi ţineau predici că mă uit la filme în loc să învăţ) şi îmi satisfăceam o plăcere fără să mă simt vinovată că pierd timpul.
Pe scurt, am privit beneficiile învăţării unei limbi străine din punct de vedere lingvistic, social şi al divertismentului. Bineînţeles, pot fi mai multe. Indiferent de avantaje sau de costuri, întrebarea rămâne: Do you parlez lingue străine?