Intelectual curat se poate numi, cred, numai omul obsedat de inteligenta: acela care, normal si necesar, opune realitatii trebuinta si capacitatea pura de a intelege, fara nici un respect pentru orice alte interese pe care viata, cu vigoarea ei indiscreta, le impinge obisnuit pe primul plan al sufletului. Atitudinea aceasta este rara si monstruoasa. Rara, probabil fiindca un minimum de lucrare intelectuala este prea de ajuns pentru a realiza o adaptare deplin placuta si prielnica organismului; si se cuvine sa o numim monstruoasa daca ne uitam numai o clipa la cursul tipic al vietii, cu conditia ca, pentru acea clipa macar, sa fim insine intelectuali in intelesul stabilit mai sus.
in trecut era foarte primejdios sa fii intelectual pe fata; de aceea este adeseori greu de gasit si verificat realizarile istorice ale tipului.
Descartes a fost poate un intelectual curat; oarecare conversatii ale lui, nu demult date la lumina, te fac sa crezi ca toata risipa lui baroca de argumente teologice a fost poate numai o prudenta. si Kant poate si-a ascuns intelectualismul radical sub distinctia intre postulatele practice si cele teoretice, asupra careia el staruie cu o grija care cam bate la ochi. Silinta pe care o pune omul acesta supraprudent pentru ca sa adaposteasca la loc de respect idealurile consacrate are uneori un aer curios de naivitate sireata.
Sa distingi fenomenele si sa le descrii cu bagare de seama, sa precizezi prudent - aceste sunt operatii prea obositoare si devin indata nesuferite pentru multimea oamenilor. Asemenea lucrari mintale cer mult timp, dau adeseori concluzii negative, desfac si leaga ideile altfel decat cum sunt obisnuit legate si - ceea ce-i mai rau poate - dau impresia ca operatia nu se poate sfarsi niciodata. De aceea ori de cate ori omul neganditor se loveste din greseala de sfera gandirii curate, el se supara, fiindca simte acolo ceva care nu-i este de folos imediat, ceva foarte strain si prin urmare dusman.
Peste toate aceste, omul neganditor simte inca, la caz de asemenea intalniri din greseala cu semnele gandirii stricte, ca in aceste ciudate lucrari se arata o putere speciala, care nu poate fi, cu oricat necaz s-ar pune el impotriva ei, nici anulata si nici macar vremelnic oprita. si aceasta constatare il supara mai mult ca oricare alta, caci el vede atunci in fata lui o forta nu numai nelamurita si straina, dar si indestructibila.