Umilinta totala

In urma cu cativa ani,  imi placea sa ma inscriu in tot felul de activitati din astea interesante cum ar fi strangerea de semnaturi pentru diferite activitati. Imi placea sa cunosc oameni , desi de multe ori eu eram refuzata. Dar cel mai mult imi placea sa lipesc afise. Asa ca urmatoare intamplare m-a lecuit de lipit afise pentru totdeauna.
 
De obicei participam la astfel de activitati cu barbatelul din dotare, dar nu imi amintesc ce facea el atunci. In fine. Ideea e ca mi s-a dat in echipa, echipa de doar 2 persoane, subliniez, 2 persoane, o doamna, de 250 de kile, pe care deja o stiam. Nu averam nimic personal cu ea, insa munca in echipa e munca in echipa domnule. Nu stai si te uiti la mine cat sunt de frumoasa. Eu caram totul: afise mici, afise mari, banda adeziva, si alte materiale care ne trebuiau. Cred ca m-am chinuit sa lipesc afisele alea mari, cate jumate de ora la unul. Madama asta statea se uita la mine si zicea: mai la stanga, mai la dreapta, mai sus, mai jos. Pai da las-o in mama ei de treaba, nu vezi ca tu esti mai inalta? Mi-am deschis gura si i-am zis ori ma ajuti, ori te cari de aici. Mda, m-a ajutat si ea la un singur afis. La terminarea activitatii, trebuia sa ne intalnim cu ceva oameni de vaza ai orasului, la un hotel de 5 stele. Si hotelul asta avea usa din aia smechera care se invarte :))). Nu radeti ca nu stiu nici azi cum se cheama. Plus ca hotelul respectiv are niste geamuri mari si restaurantul era fix la intrare. Deci, sa revenim. Intra grasunica prima, tot cu mainile undeva.. si eu dupa ea. Mi s-au blocat pliantele ramase intre usi si acolo am ramas. M-am chinuit sa ies cred ca vreo 10 minute si toti se holbau la mine se radeau. Eu schitam un zambet din asta tamp, faceam cu mana zambeam, da exact ca in filmele cu prosti. 

Intr-un final am reusit sa ies dintre usi, dar mi-a fost o rusine, ceva de groaza.