Astazi, odata cu aparitia smartphone-urilor, de la an la an mai performante si cu tehnologii mai avansate, lucrurile s-au schimbat, telefoanele inteligente au schimbat oarecum fata telefoniei, si au transformat banalul telefon vechi intr-un mic computer personal, cu o multime de functii. De la celebrul Whatsapp, aplicatia care face posibila comunicarea gratuita prin mesaje sau chiar apeluri de voce prin intermediul internetului, si pana la retele sociale, smartphone-urile modifica tiparul de comportament public al oamenilor. Nu este de mirare ca in fiecare dimineata la metrou, vezi o multime de oameni care merg catre birou cu casti in urechi, ascultand muzica, si cu capetele in jos, privirea pe display-ul telefonului, unde fie isi citesc mailurile, fie isi verifica fluxul de informatii pe Facebook sau alte retele de socializare, fie isi incep deja munca pe ziua respectiva cu cateva sarcini trasate online sau redacteaza mailuri, dau mesaje, consulta grafice, etc... Nimic nu mai este imposibil astazi gratie telefoanelor smart, astfel incat modul in care fiecare dintre noi ne desfasuram activitatea in fiecare zi este indestructibil legat de telefon. Din ce in ce mai putini oameni vad zilnic care sa nu tina in permanenta in mana un telefon, din ce in ce mai putini oameni vad care sa nu foloseasca telefonul ca o extensie proprie in orice moment, de la prima gura de cafea si pana sa inchida ochii, seara la culcare dupa ce evident, isi mai verifica odata contul de Facebook sau mailul. Inclusiv pe strada, oamenii merg cu capul in jos si cu telefonul in mana, uneori se ciocnesc si ridica privirile surprinsi de parca i-ai fi trezit din visare, i-ai fi scos dintr-o lume a lor proprie.
Cat de usor ar fi pentru fiecare dintre impatimitii de smartphone-uri sa petreaca macar o zi fara telefon? Cat de grav ar fi sa ii izolezi de tehnologie si sa nu le lasi sansa de a comunica online? Cum ar fi ca macar o parte dintre acestia sa incerce in drumuri zilnice, de pilda la piata sau pana la scoala de une iei copilul, sau la sala de fitness sa incerce sa lase telefonul acasa, sau macar sa se deconecteze de la internet? Am facut acest experiment si nu mi-a placut deloc? De la simpla senzatie ca imi lipseste ceva si pana la nevoia de a butona telefonul cat timp stateam pe bicicleta la sala, sau pana la a pune o poza pe facebook cu copilul in parc... ceva lipsea, ceva in rutina zinica, ceva care schimba totul. Apoi ma uitam in jurul meu si vedeam ca toata lumea, in afara de mine, are un telefon in mana. Desi senzatia cand urmaresti acest tablou in jur nu este deloc placuta, simteam atat de acut nevoia sa fiu ca ei! E drept ca in afara de lumea smartphone, am mai vazut cativa pensionari citind presa in parc sau jucand table, insa a fost singura imagine „altfel” a zilei, singura magine cu oameni socializand.
Cu exceptia copiilor iesind de la scoala, care inca mai stiu sa se bucure de joc, sa se bucure prezenta altor copii. Dar chiar si in parc imi mai aud cateodata fiul intreband „mami, imi dai telefonul sa ma joc Transformers?”. Evident, nu trebuie sa spun ca atunci cand am ajuns acasa primul drum fara sa ma descalt a fost la telefon, sa verific daca am notificari, daca am pierdut ceva, vreun apel, vreun mesaj, vreun mail si apoi peste doar cinci minute sa vad tot ce mai e nou. Daca as putea sa mai repet aceasta experienta? Mai mult ca sigur as face-o, dar doar daca as fi obligata! Depinde de fiecare dintre noi daca isi poate permite sau nu sa traiasca fara telefon fie si doar pentru cateva ore, sau macar daca vrea sa faca asta, depinde de ritmul de viata, de cat de aglomerat este fiecare dintre noi si de cate il priveaza absenta smartphone-ului.