Pentru mine dansul e o adevarata placere. Mi-a placut sa dansez toata adolescenta mea, desi cu unele retineri, recunosc. Ma gandeam ca poate vor rade cei de langa mine de felul in care dansez si atunci, dansam asa cu limita. Doar ca nu intotdeauna mi-a placut sa dansez, tocmai din acest motiv.
Tin minte ca in clasa a noua cand am mers la balul bococilor, nu am dansat deloc, tocmai fiindca imi era rusine de ce vor zice altii. S-au rugat fetele de mine toata seara, insa nu au avut sorti de izbanda. Imi era jena si gata. Am stat toata seara la masa si m-am uitat la ei cum se distreaza pe scena, cum dansau, si se distrau. Normal ca dupa aceea mi-a parut rau, dar nu mai aveau ce face. Din ziua aia, mi-am promis mie, insami, ca nu am sa mai stau pe margine. Am, vazut in seara aia, ca sunt fete care danseaza oribil.
Prin urmare am inceput sa merg la chefuri organizate in scoala si am inceput sa dansez, fix asa cum stiam. Mergeam la discoteca cu fetele si nu mai imi pasa, ca nu dansez nu stiu cum pe langa tipa imbracata in roz, care se vedea ca e experta in dans. Ma relaxa dansul, ma facea sa uit de tot. Eram libera, si nu trebuia sa ma gandesc ce si cum fac mai departe. Efectiv ma lasam dupa de muzica si trupul meu facea restul.
E adevarat ca mai vedeam pe scena si tineri care erau chiar pe spate rau cu dansul, insa erau de admirat fiindca nu le era jena de dansul lor. Atunci mi-am dat seama ce prostie am facut sa nu ma distrez la balul bobocilor. Oricum am recuperat din plin statul la masa, cand am terninat clasa a 12-a. Am dansat toata ziua de nu mai puteam sta in picioare. Mi-am dat jos papucii si si asa am dansat. Si nu doar eu ci si restul fetelor, care eram pe tocuri.
Pentru unii, dansul poate fi un chin, insa pentru mine personal e o relaxare. Ar trebui sa mai practic sportul asta, fiindca nu l-am mai facut demult. Poate peste vreun an, voi avea ocazia sa ies cu al meu sot, intr-un club din asta. Just the two of us.