Nu v-ati pus niciodata intrebarea asta? Sincera sa fiu nici eu pana acuma. Nu mi l-as fi imaginat niciodata pe tata, facand ce face acuma. Are totusi o varsta. Mai ales ca el, era intotdeauna serios, si nu prea ii placea sa se joace cu noi. Eram mai mult pe afara decat in casa. Insa bag seama faptul ca a devenit bunic l-a schimbat.
Am fost ieri la ei in vizita, sa-si primeasca picea cadoul. Cred ca tata a uitat ca mai e o pice pe drum, si daca ne hotaram sa mergem pe jos, cam dureaza, mai nou. Asa ca l-am sunat sa-i spunem ca pornim de acasa. Insa normal ca am facut aproape o ora pana la ei. Intr-un final il vedem ca ne apare in cale. Si nu-i destul ca are probleme cu spatele, vad cum o ia pe copila in brate si urmatorii 150 m, pana la scara blocului o cara in brate. Si o dadaceste si ii povesteste de mama focului. Eu ma amuzam copios.
Ajungem sus, ne punem la masa si normal ca fii-mea nu vrea altceva decat carnita. Si nu vrea sa manance decat langa buni. Vine buni langa ea, o ajuta sa pape. Gata a mancat, fuga fuguta in camera. Si isi vede jucariile, bucurie totala ce mai. Tata s-a chinuit impreuna cu mama sa umfle vreo 40 de baloane, si mandra mea nici nu le-a bagat in seama. Interesant. Apoi a a inceput tata sa se joace cu fii-mea prin casa. Ba colorau, ba se jucau cu masinuta, ba mergeam in 4 labe ca asa ii trebuia copilei. Eu ma amuzam teribil.
Asa ca, sunt sigura ca toti tatii se chimba in momentul in care fac cunostinta cu nepotii. In bine evident. Sau cel putin asa ar trebui.