Concluzii

Cred (dupa umila mea parere!) ca nimic in lumea aceasta nu se poate fara munca. Daca nu muncesti, n-ai bani. N-ai bani sa maninci, sa bei, sa mergi la restaurant cu prietenii ( sau cu prietena!), sa te insori, sa faci copii, etc. Toate lucrurile sint in asa fel organizate incit n-ai mai multe optiuni, in afara de faptul daca ai mostenit vreo avere sau daca ai capatat vreo pensie viagera. Astea, din pacate sau din fericire ( nu stiu!), sint exceptii, regula e sa muncesti, sa-ti rupi oasele ca sa realizezi ceva ( daca realizezi, fiindca nimic nu-i garantat!). Uneori poti sa muncesti ca prostul ( zi si noape!), fara sa te alegi cu nimic, alteori poti sa stai cu bratele incrucisate si sa-ti vina totul. Se pare ca nici munca nu-i solutia ideala, dar alte solutii nu sint ( deocamdata!). Oricit de mult ai munci si oricit de putin ai cistiga ( cum se intimpla, de obicei!), sansa de a-ti intemeia o familie ( de a fi in rind cu oamenii!) este considerabil mai mare, decit daca ai taia frunze la ciini. Munca iti da o aura de invingator, este ca un certificat de buna purtare, in timp ce nemunca, lenea, „ frecatul mentei”, te descalifica din start ( desi s-ar putea sa nu fie cazul!). Mentalitatea omului de a judeca lucrurile dupa aparenta ( fara a mai intra pe fond, cum fac judecatorii !) pare sa fie un defect ( confundat cu o virtute!). In realitate, lucrurile sint mult mai nuantate!