Era o zi calduroasa de vara, catre asfintit, cind Soarele scapata dupa deal, iar racoarea noptii se amesteca treptat cu dogoarea infernala a zilei, facind ca drumul pe apa sa para de preferat oricarui alt drum, chiar daca te lipseste de frumusetea salbatica a pisajului. Verdele acela crud, din timpul zilei, imprumutase culoarea intunericului, semanind cu o mare tulbure, unduitoare. Marinarii de pe punte, obisnuiti cu locurile, motaiau pe niste butoai goale, asteptind ca vasul sa se intoarca inapoi, si sa-i duca la familiile lor din oras. Dupa citeva ore, m-au debarcat pe un banc de nisip, in apropiere unei pensiunii, Pelicanul, cu acces de pe apă, de unde am sunat, asa cum ma invatase Pascu. Mi-a raspuns imediat Cristina, propietara pensiunii, m-a intrebat cine sunt si cine mi-a recomandat sa trag acolo, apoi s-a oferit sa ma ia cu barca. Nu mult dupa aceea, la lumina unui bec cu neon, am vazut o barcuta desprinzindu-se de un chei, probabil, nu se vedea bine, si o femeie de virsta mijlocie, imbracata destul de sumar, tragind la visle. - Tu ai sunat?ma intreba ea direct. Aprob din cap, incercind sa ma urc in barca ingusta, firava, trasa linga bancul de nisip, si sa ma plasez in singurul loc disponibil, adica intre picioarele ei departate. - E cam ingramadeala aici, zise zimbind, dar cred ca nu-ti displace? - Deloc, raspund mecanic, preocupat sa-i admir linia sinuoasa a picioarelor, arse de soare, si dezinvoltura sinilor. - Cred ca Valerian nu ti-a povestit tot felul de prostii despre mine, nu-i asa? ma iscodi femeia, cercetindu-ma cu privire. - Mi-a zis ceva parca, raspund, dar nu-mi mai amintesc ce! - Gura sparta! pufni ea nemultumita, proptindu-si picioarele de lateralele barcii, peste umerii mei, si tragind la visle. Astai defectul lui! Trancaneste ca o moara hodorogita si e tare neastimparat! Sper ca nu esti si tu la fel? Poarta niste chilotei subtiri si strimti, care ii marcheaza configuratia sexului, iar de multe ori, cind trage de visle, acestia se misca provocator cind intr-o parte, cind in alta, dezvelindu-i partea opusa de dedesubt.. - Nu, spun fara tragere de inima, sau asa cred! - Atunci ce mai astepti! Ia-ma! Face parte din serviciu, nu ti-a spus Valerian? Ma mir! - Nu mi-a spus nimic despre asta, nici despre faptul ca s-ar putea sa am rau de mare, raspund gata sa vomit peste dinsa Imagineaza-ti ca sunt si flamind, pe deasupra! - Nici o problema, ma linisti ea, rezolv eu si treaba asta! Ma ajuta sa cobor pe o scindura, care tinea loc de debarcader, si ma conduse in prima camera de la parter, lasindu-ma citeva minute sa-mi revin, apoi se intoarse cu un platou incarcat cu produse din peste. - Incearca sa maninci ceva! Pestele taie greata! Maninc lacom, sub privirile ei ingaduitoare, ii spun ca vreu sa mai ramin doua-trei zile si-i platesc anticipat tariful pe trei zile, lucru care o bucura din cale afara. - Mai vrei ceva? - Sa ma culc! zic. O pot face aici? - Nu, zise, aici e camera de oaspeti. Camera ta e la etaj, la numarul patru! Somn usor! Ma indrept spre mansarda, surprins de plecarea ei subita, gasesc camera numarul patru si ma intind in pat. Cind sa trag cearsaful peste mine, o descopar intr-un colt al patului, ghemuita, chicotind. - Surpriza! batu ea din palme. Vad ca te-am speriat! O iau in brate, amintindu-mi de sfaturile lui Pascu. - Chiar ma-ai speriat! - Miine dimineata n-o sa te mai sperie nimic! Nici aici, nici pe apa! Apropo, stii sa inoti? - Nu. - Nu-i nimic, te-nvat eu! Dar dragoste stii sa faci? Nu mai era timp de raspunsuri. Venise timpul faptelor.
A doua zi, ne-am trezit in zori si am inceput peregrinarea prin Delta, cu multe pauze de respiro si stringeri in brate. Dupa plecarea de acolo nu mi-a ramas intiparita in minte decit imaginea chiloteilor ei roz, abandonati undeva pe fundul barcii.