Do you parlez lingue străine?

Do you speak english? este o întrebare des auzită pe străzile pavate din centrul vechi al Capitalei. Străinii, dornici de senzaţii tari, se aventurează în jungla de asfalt a Bucureştiului, iar în acest context intervenim noi, gazdele. Conform unei zicale, persoanele care vorbesc două limbi se numesc bilingvi, iar cei care ştiu numai una singură, americani. Nu ştiu dacă este sau nu adevărată, dar personal aş vrea să răspund cu un mândru „Yes” la întrebarea adresată mai sus. Sunt conştientă de faptul că învăţarea unei limbi străine presupune mult efort şi timp, dar beneficiile sunt pe măsură. Personal, cred că acestea sunt un pod între naţiuni, pentru că observi mai uşor diferenţele, dar totodată şi similitudinile dintre diverse cuvinte şi sintaxe ale limbilor străine. De exemplu, studiind italiana, se pot învăţa mai uşor limbile romanice, precum spaniola sau portugheza. Proverbul conform căruia foamea vine mâncând, cred că se poate aplica şi în această situaţie. Odată ce eşti contaminat de „microbul străinez”, te cuprinde pasiunea sintaxei, ce trebuie cultivată; eşti interesat să cunoşti din ce în ce mai mult, să cauţi rădăcina anumitor cuvinte.

Parlez vous francais? Am mulţi prieteni francezi şi acum regret că în şcoala generală mi-a displăcut această limbă, pentru că aş fi vrut să o învăţ având timpul necesar la dispoziţie şi de ce nu, fiind pe gratis. Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Să presupunem că eşti la un dineu la care participă ambasadori din diverse ţări. Cu unele persoane este greu uneori să găseşti un teren comun, dar limbile străine niciodată nu dau greş. Mai mult, interlocutorul tău va fi impresionat şi astfel câştigi respect şi creezi relaţii.

Parli italiano? Dacă aş spune unui elev că învăţarea unei limbi străine este distractivă, probabil ar crede că îmi lipseşte ceva de la mansardă. Şi totuşi, este. Voi ilustra această afirmaţie cu un exemplu. În clasa a VIII-a dorinţa mea era să studiez la un liceu bilingv, de italiană, pentru că aceasta era pasiunea mea. Nu studiasem niciodată limba respectivă la şcoală, aşa că am început să mă uit la filme în italiană. În felul acesta, împuşcam doi iepuri dintr-o lovitură, părinţii mă încurajau (şi nu îmi ţineau predici că mă uit la filme în loc să învăţ) şi îmi satisfăceam o plăcere fără să mă simt vinovată că pierd timpul.

Pe scurt, am privit beneficiile învăţării unei limbi străine din punct de vedere lingvistic, social şi al divertismentului. Bineînţeles, pot fi mai multe. Indiferent de avantaje sau de costuri, întrebarea rămâne: Do you parlez lingue străine?

Steroizii - cum ii folosim si de ce gresim?

Steroizii sunt asociati cu referire la o clasa de medicamente care sunt folosite pentru a trata o varietate de afectiuni medicale. Steroizii au mai multe utilizari pentru scopuri medicale, cum ar fi mentinerea caracteristicilor sexuale la barbati, dupa o interventie chirurgicala pentru indepartarea testiculelor in urma cancerului testicular, la adolescentii care sufera de defectiuni ale glandei pituitare sau dupa o interventie chirurgicala care implica pierderea de tesut muscular. Aceste medicamente sunt, de asemenea, folosite pentru sprijinirea, reproducerea, reglarea metabolismului si a functiilor sistemului imunitar. De asemenea, sunt utilizati pentru cresterea masei musculare, a masei osoase, a inflamatiilor si a altor conditii medicale.

Steroizii anabolizanti sunt o clasa de medicamente sintetice, care sunt concepute pentru a imita efectele de testosteron. Testosteronul are efect principal asupra tesuturilor. Testosteronul intra într-o celula din organism si se ataseaza la un receptor care se centreaza in nucleul celulei unde se activează sinteza proteinelor​​. Sinteza proteinelor ​​duce la repararea tesuturilor. Un steroid utilizat in tratamentul medical implica de obicei utilizarea unui singur tip de pacienti. Steroizii si medicamentele sunt monitorizate indeaproape, iar dozele utilizate sunt asemanatoare celor produse in mod natural de organismul uman. Cand se utilizeaza steroizi in randul sportivilor, oamenii tind sa ia mega doze, care sunt uneori si de 10-100 de ori mai mari decat doza administrata pentru anumite conditii medicale. Cei mai multi utilizatori de steroizi, in special novicii, nu primesc instructiuni de dozare de la vanzatorii sau de la prietenii care le ofera medicamentele. Cu toate acestea, nici ei nu pun intrebari cu privire la efectele acestora sau despre dozele corecte recomandate.

Multi steroizi disponibili pe piata neagra sunt de o calitate indoielnica si contin adesea doar cantitati mici de substanta activa. Unele dintre aceste medicamente au fost raportate chiar sa contina numai apa si coloranti.

Un scandal azi, o vedeta maine

M-am saturat! Daca deschid televizorul, vad stiri despre rochia de mireasa pe care o va purta Bianca Dragusanu la nunta. Daca deschid o pagina cu stiri pe internet, aflu ce vor manca invitatii la „nunta anului“. Oare sunt singura pe care nu o intereseaza astfel de stiri sau despre viata vedetelor aparute peste noapte din cauza vreunui scandal?

De ce trebuie sa dam atata importanta prostiei si inculturii? Prin aceasta intrebare nu vreau sa jignesc pe nimeni, pentru ca sincer nu o cunosc pe Dragusanu (sau doamna Slav) si nici nu doresc. Dar ideea este: ce aport a adus aceasta „vedeta“ tarii noastre, ca peste tot sa apara ea? Probabil nu sunt eu la curent cu stirile, dar canta? Danseaza? Picteaza? Am vazut acum ceva timp ca a participat la emisiunea „Dansez pentru tine“, dar nici macar nu a castigat. Prin urmare, nu  dansul este caracteristica ei primordiala.

Lumea din ziua de azi, societatea noastra, este intersata de picanterii, de barfe si can-can. Probabil de aceea nu mai vedem la televizor stiri despre expozitii si piese de teatru. Daca nu contin o crima sau o barfa, nu sunt considerate bune. De aceea, au aparut stirile de la ora cinci sau pagini intregi de internet despre anomaliile societatii.

Vedeta nu ar trebui sa fie o persoana care s-a remarcat printr-un scandal, ci o persoana remarcabila...ca si caracter, ca si moralitate. Vedeta ar trebui sa fie un exemplu pentru noi, muritorii de rand, care ne uitam la televizor pentru a invata sa ne traim viata frumos sau sa aflam noutati interesante, ziditoare pentru existenta noastra. Vedeta nu ar trebui sa fie persoana care are cei mai multi bani, ci care isi foloseste calitatile in slujba semenilor...nu o persoana cat mai dezbracata, ci cu un caracter imbracat in bunatate, compasiune si dragoste.

Gigi Becali – detinut de sacrificiu

Gigi Becali face puscarie, si o face pe bune! Nu ca as fi vreun fan Becali sau suporter stelist sau ca nu m-as fi distrat copios cand am auzit de miscarea Free Gigi. Inca ma mai amuza… Doar ca dintre toti afaceristii sau politicienii care au ajuns pentru o perioada mai mica sau mai mare prin puscariile patriei, el face puscarie cu adevarat.

Cand toti detinutii au telefoane mobile si unii chiar conturi de Facebook pe care socializeaza cu prietenii din libertate sau cu cei de la celula alaturata, Gigi Becali nu are voie sa foloseasca nici macar cartela colegului de celula fara sa primeasca raport; cand penitenciarele sunt adevarate focare de trafic si consum de droguri de mare risc, cu stiinta si sub obladuirea gardienilor, Gigi nu are dreptul nici macar la un televizor mai in randul lumii. Pai ia sa ii fi cautat cineva pe Sile sau pe Nutu Camataru cu ceva ani in urma sa vada la ce se uitau ei pe canale XXX, si savurau cate o sticla de whisky? La televizoare cu tub?! Cand toti detinutii fac plimbari prin tara cu masinile statului, din istanta in instanta cu procese inventate (“afaceri”), Gigi nu se transfera nici cu cereri. Din toti detinutii din Romania Gigi este si va fi singurul pentru care regulamentul va fi sfant! Si singurul care va fi umilit in orice puscarie, fie ca este in tara sau la Jilava sau la Rahova. Numai ca la Jilava va trebui sa isi invete lectia rabdarii si a umilintei. Ori, in caz contrar, va fi distrus nervos.

Fetita mea, nu mai e fetita

Doamne cat de repede trece timpul asta! Nu-mi vine a crede ca in urma cu trei ani  o nasteam pe Daria. Azi e o domnisoara in toata regula, care nu ma mai lasa sa o ajut cu nimic. Vrea ea sa le faca pe toate. Sa urce scarile, sa manace singura, sa se dezbrace singura. Ma bucur si totodata sunt trista fiindca imi dau seama ca lucrurile se vor schimba odata ce creste.
 

Acum pot s-o pupacesc la infinit ca nu ma refuza, dar parca vad ca peste un an nici nu o sa ma mai lase sa o pup. Dar e bine totusi ca pitica mea, face lucrurile in stilul ei, iar eu o data cu ea cresc din nou. Cand era mica, ii placea asa de mult sa stea la mine pe burtica, acum...nu mai vrea... In schimb e mereu langa mine cand fac treaba prin casa. Sterge si ea praful, vrea sa dea cu aspiratorul...
 

Cum spuneam in titlu fetita mea, nu mai e fetita....

3 lucruri esentiale in procesul de tractare auto

Pentru ca niciodata nu este exclus ca oricare dintre noi sa fim pusi in situatia de a avea nevoie sa fim tractate, nu ar strica sa avem clare cateva aspecte legate de tractari auto.

Primul si cel mai important aspect este acela legat de lamurirea subiectului tractare la sufa (un cabu de otel) si tractare la bara (o bara metalica montata intre doua masini, dintre care prima tracteaza si cea din spate este tractata). Chiar daca procedeul poate parea unul mai ieftin si uneori mult mai la indemana decat sa apelezi la o firma de tractare in Bucuresti, aceste doua tipuri de tractare a automobilelor sunt ilegale si constituie contraventie, fiind pedepsite ca atare. Este de asemenea un mod riscant de a tracta sau a fi tractat, intrucat in cazul unui accident la circularea in acest mod pe drumurile publice, asigurarea nu va acoperi costurile reparatiilor....

In alta ordine de idei, tipurile de remorcare pe care le ai la dispozitie sunt camionul platforma, care ridica masina complet de pe carosabil - varianta extrem de utila in cazul unei avarii grave - sau camionul fara platforma, care ridica de pe carosabil numai partea din fata a masinii si o tracteaza pe rotile din spate. In general pretul pentru cele doua tipuri de vehicule pentru tractare nu difera, dar pot exista si exceptii.

Insa, cel mai important aspect, indiferent pentru care modalitate de tractare optezi - este sa te asiguri ca tractarea automobilului tau se face in cele mai bune conditii de siguranta. Siguranta este esentiala atunci cand masina este urcata pe platforma sau tractata pe rotile din spate: masina trebuie sa fie bine prinsa in lanturile de siguranta, carligul de cuplare trebuie sa fie si el in stare impecabila si prins conform normelor, la fel ca si mufa electrica.

Jobul tau, un chin sau o placere?

Fiecare dintre noi si-a dorit in copilarie sa ajunga sa lucreze intr-un loc ideal. Sa aiba un job perfect, de vis. Unii reusesc, altii nu. Am vazut cat e de greu sa gasesti un job perfect, unul care sa iti si placa, dar sa iti si aduca satisfactii materiale. Cel putin la noi in oras e cam greu, fiindca e un oras mic, si nu prea sunt posibilitati in a-ti gasi un job ideal.

Jobul meu, e ok. Nu pot sa zic ca mor dupa el, dar nici nu imi displace. Programul e cat de cat ok, ca peste tot in tara, 8 ore plus o ora pauza. Nu am facut de la inceput ce fac azi. Eram pe alt domeniu, atunci cand m-am angajat. Efectiv stergeam poze deochiate, si verificam un forum, existent pe vremea aceea. In timp insa am fost mutata pe un alt departament si tot asa pana am ajuns sa fac ceea ce fac azi. Lucru care-i drept nu-mi place deloc. E tot un departament de call center, insa e vorba de un produs cu totul diferit fata de faceam candva. M-am suparat foarte tare cand am fost mutata, fara macar sa ma intrebe cineva, doar asa toc poc, de maine faci asta. Niciodata nu mi-a placut produsul ala, si nu o sa-mi placa nici dupa ce ma voi intoarce la serviciu. Suna tot felul de oameni, care isi descarca nervii pe tine, si te fac in toate felurile. Plus ca telefonul suna non stop, nu aveam timp nici sa respir. Ajungeam acasa terminata si pachet de nervi.

Inainte imi placea sa vorbesc la telefon fiindca mai dadeam si peste oameni super amabili, care te faceau sa zambesti. Si stiau sa iti faca ziua mai luminoasa. Colegii, cu ei, am ramas strict la stadiul acesta, de colegi. Poate cu vreunul sau doi, mai ieseam la un suc, dar in rest nu prea am practicat sportul asta. Chiar la inceput cand  m-am anagajat, erau toti draguti, dar in timp mi-am dat seama ca unii oameni prefera sa fie lingusiti, iar altii adora sa faca treaba asta. Eu nu ma incadrez in categoria astora de nicio forma. Cu tristete insa imi dau seama ca linguseala e la mare cautare in ziua de azi. Daca nu faci treaba asta, s-ar putea sa nu avansezi prea curand. Uneori ma gandesc sa plec in alta parte, insa salariul e foarte bun, si nu cred ca as mai gasi in orasul nostru un astfel de salariu.

Depresia dupa nastere

Acest tip de depresie are o foarte mare probabilitate sa apara dupa nastere. Depresia post-partum apare deobicei in primele 8 saptamani dupa nastere, insa cateodata poate avea loc si chiar dupa un an de la nastere. Aceasta depresie este foarte frecventa in randul noilor mamici, si afecteaza anual 1 din 8 femei in perioada primelor luni dupa ce a avut loc nasterea. Nu este obligatoriu ca despresia sa apara numai dupa nastere, ci poate aparea si dupa o adoptie, un avort spontan sau o nastere cu fat mort.

Care sunt cauzele depresiei dupa nastere?

Corpul unei femei trece prin foarte multe transformari in cele noua luni, iar aceste transformari isi pun amprenta atat din punct de vedere psihic cat si fizic asupra femeii. Depresia post-partum este influentata de cativa factori externi, in primul rand varsta, iar apoi dificultatile materiale pe care le infrunta. Nasterea este considerata a fi cea mai importanta etapa din viata unei femei deoarece ea trece in numai cateva ore de la statutul de femeie la cel de mama. Uneori apare si socul ca bebelusul nu este exact cum s-ar fi asteptat noua mamica sa fie.

Care sunt simptomele?

Simptomele depresie post-partum pot aparea dupa o perioada de la nastere sau uneori dupa o sarcina pierduta. Aceste simptome pot atinge cote maxime dupa o perioada de 3-4 luni si necesita o consultatie medicala. Astfel, vom incerca in urmatoarele randuri sa prezentam principalele simptome ale depresiei post-partum:

• Stare de oboseala maxima si pierdere a energiei
• Confuzitate si dificultati de concentrare
• Ganduri sumbre despre moarte sau frica de a-si rani bebelusul
• Sentimente depresive cum ar fi lipsa de speranta sau gol interior, insotite de plans facil
• Insomnii dese si de lunga durata
• Absenta chefului si a placerii din absolut toate activitatile zilnice

Exista vreun tratament pentru depresia post-partum?

Este important ca tratamentul sa fie urmat cat mai repede posibil deoarece revenirea va fi mult mai rapida, iar copilul nu va fi afectat atat de mult de depresia mamei. Cel mai important tratament in cazul unei astfel de depresii este considerat a fi consilierea si terapia. Consilierea functioneaza foarte bine de regula in cazul mamicilor care au o depresie usoara, si mai greu in cazul celor care au o depresie severa. Consilierea s-a dovedit a fi la fel de eficienta ca si tratamentul cu medicatie antidepresiva. Consilierea ofera un suport emotional benefic pentru pacienta si ajuta la rezolvarea problemelor si in stabilirea unor planuri de viitor. Terapia cognitiva deasemeni, o poate ajuta pe pacienta sa vada altfel lucrurile si sa inteleaga ca ii poate face rau copilului cu felul de gandire prezent. Medicamentatia este bazata pe antidepresive ce se administreaza pe timpul unei perioade 6 luni, si ajuta la indepartarea depresiei post-partum, dar si la prevenirea eventualelor recaderi.

Se poate preveni depresia dupa nastere?

Pentru a preveni instalarea unei depresii post-partum este necesar sa fie mentinut un echilibru atat psihic cat si fizic. Cateva sfaturi pentru a mentine acest echilibru ar fi:

• Evitarea substantelor precum: alcool, cofeina sau droguri.
• Sa fie acceptat ajutorul celor din jur pentru ca noua mamica sa aiba o alimentatie sanatoasa, un somn odihnitor si cat mai multe exercitii fizice.
• Este necesara o monitorizare permanenta in lunile urmatoare dupa nastere.

Poate ajuta si inscrierea pe un forum de specialitate unde sa impartasiti cu alte mamici aspecte ale depresiei post partum, si unde puteti primi sfaturi si incurajari despre cuym sa depoasiti aceasta perioada.

Dansul e o relaxare sau un chin?

Pentru mine dansul e o adevarata placere. Mi-a placut sa dansez toata adolescenta mea, desi cu unele retineri, recunosc. Ma gandeam ca poate vor rade cei de langa mine de felul in care dansez si atunci, dansam asa cu limita. Doar ca nu intotdeauna mi-a placut sa dansez, tocmai din acest motiv.
 

Tin minte ca in clasa a noua cand am mers la balul bococilor, nu am dansat deloc, tocmai fiindca imi era rusine de ce vor zice altii. S-au rugat fetele de mine toata seara, insa nu au avut sorti de izbanda. Imi era jena si gata. Am stat toata seara la masa si m-am uitat la ei cum se distreaza pe scena, cum dansau, si se distrau. Normal ca dupa aceea mi-a parut rau, dar nu mai aveau ce face. Din ziua aia, mi-am promis mie, insami, ca nu am sa mai stau pe margine. Am, vazut in seara aia, ca sunt fete care danseaza oribil.
 

Prin urmare am inceput sa merg la chefuri organizate in scoala  si am inceput sa dansez, fix asa cum stiam. Mergeam la discoteca cu fetele si nu mai imi pasa, ca nu dansez nu stiu cum pe langa tipa imbracata in roz, care se vedea ca e experta in dans. Ma relaxa dansul, ma facea sa uit de tot. Eram libera, si nu trebuia sa ma gandesc ce si cum fac mai departe. Efectiv ma lasam dupa de muzica si trupul meu facea restul.
 

E adevarat ca mai vedeam pe scena si tineri care erau chiar pe spate rau cu dansul, insa erau de admirat fiindca nu le era jena de dansul lor. Atunci mi-am dat seama ce prostie am facut sa nu ma distrez la balul bobocilor. Oricum am recuperat din plin statul la masa, cand am terninat clasa a 12-a. Am dansat toata ziua de nu mai puteam sta in picioare. Mi-am dat jos papucii si si asa am dansat. Si nu doar eu ci si restul fetelor, care eram pe tocuri.
 

Pentru unii, dansul poate fi un chin, insa pentru mine personal e o relaxare. Ar trebui sa mai practic sportul asta, fiindca nu l-am mai facut demult. Poate peste vreun an, voi avea ocazia sa ies cu al meu sot, intr-un club din asta. Just the two of us.

Fara accidente in trafic

Luam lectii de sofat, invatam legislatia rutiera, completam chestionare auto pentru a stapani mai bine aspectele teoretice, devenim apoi soferi cu acte in regula, insa nimeni nu ne pregateste cu adevarat pentru experienta reala,  obositoare si de multe ori periculoasa din traficul din Bucuresti. 

Cum ne ferim de accidentele rutiere? Cum stam departe de aceste surprize neplacute ce pot aparea in trafic? In primul rand ar trebui sa ne informam asupra conditiilor de deplasare pe traseul ales inainte de a pleca la drum, fie ca este vorba despre un drum pana la locul de munca sau de un drum in afara orasului. E important sa urmarim prognoza meteo, sa tinem cont de conditiile meteo- rutiere pentru zona tranzitata mai ales acum cand clima este intr-o continua schimbare si nu stim niciodata cu ce ne putem confrunta pe traseu.Trebuie sa ne asiguram ca sistemele de iluminare-semnalizare functioneaza in conditii optime si ca utilizam in mod corect luminile de intalnire. Adaptarea vitezei la conditiile de drum, mai ales atunci cand avem de-a face cu un carosabil umed, ne poate feri de un accident auto. Un aspect important ce te poate ajuta in trafic consta in pastrarea unei distante cat mai mari fata de autovehiculele din fata ta, mai ales in cazul in care drumul este acoperit de apa. Si de cate ori nu am auzit cum folosirea centurii de siguranta a salvat viata unei persoane? Sunt detalii pe care de multe ori le ignoram si care ne pot insa scapa de multe situatii neplacute. Fii atent in trafic, nu uita ca atunci cand te urci la volan nu esti raspunzator doar de viata ta ci si de a celor aflati in  trafic, fie ca vorbim de alti conducatori auto sau de pietoni. 

Nu te hazarda sa bravezi doar pentru ca esti posesorul unui bolid de lux, sau a unei masini puternice. Orice manevra gresita a ta poate fi una pentru care pot plati scump alte persoane, asa ca alege sa fii responsabil si precaut.

Cum se schimba tatii nostri cand devin bunici?

Nu v-ati pus niciodata intrebarea asta? Sincera sa fiu nici eu pana acuma. Nu mi l-as fi imaginat niciodata pe tata, facand ce face acuma. Are totusi o varsta. Mai ales ca el, era intotdeauna serios, si nu prea ii placea sa se joace cu noi. Eram mai mult pe afara decat in casa. Insa bag seama faptul ca a devenit bunic l-a schimbat.

Am fost ieri la ei in vizita, sa-si primeasca picea cadoul. Cred ca tata a uitat ca mai e o pice pe drum, si daca ne hotaram sa mergem pe jos, cam dureaza, mai nou. Asa ca l-am sunat sa-i spunem ca pornim de acasa. Insa normal ca am facut aproape o ora pana la ei. Intr-un final il vedem ca ne apare in cale. Si nu-i destul ca are probleme cu spatele, vad cum o ia pe copila in brate si urmatorii 150 m, pana la scara blocului o cara in brate. Si o dadaceste si ii povesteste de mama focului. Eu ma amuzam copios.

Ajungem sus, ne punem la masa si normal ca fii-mea nu vrea altceva decat carnita. Si nu vrea sa manance decat langa buni. Vine buni langa ea, o ajuta sa pape. Gata a mancat, fuga fuguta in camera. Si isi vede jucariile, bucurie totala ce mai. Tata s-a chinuit impreuna cu mama sa umfle vreo 40 de baloane, si mandra mea nici nu le-a bagat in seama. Interesant. Apoi a a inceput tata sa se joace cu fii-mea prin casa. Ba colorau, ba se jucau cu masinuta, ba mergeam in 4 labe ca asa ii trebuia copilei. Eu ma amuzam teribil.

Asa ca, sunt sigura ca toti tatii se chimba in momentul in care fac cunostinta cu nepotii. In bine evident. Sau cel putin asa ar trebui.

Dependenta de sex nu este o joaca. Iata ce spun cercetatorii

Oamenii devin dependenti de lucrurile care ii fac sa se simta bine. De aceea, consumul de alcool si de droguri este atat de greu de lasat. Atunci de ce a durat atat de mult timp pentru ca oamenii de stiinta sa ia in serios si dependenta de sex?

Aici este problema: a face foarte mult sex nu te face neaparat un obsedat, care nu are capacitatea de a controla cand si unde sau pentru ce anume sa-ti desfaci picioarele. Doar te face un mic dependent. Dar, atunci cand ai probleme in a-ti controla apetitul sexual, atunci cand se interfereaza cu viata profesionala si personala, atunci cand stii ca faci ceva gresit si cu toate astea inca il practici, atunci s-ar putea sa suferi de o tulburare hipersexuala. Asta este ceea ce afirma niste specialisti in sănătate mintala pe un ziar online de stiri. Sunt simptome deja stabilite ca fiind luate in considerare pentru a fi incluse in Manualul de diagnostic și statistica a tulburarilor de sanatate (DSM). Asadar, pentru a se ajunge la un rezultat, este nevoie si de un studiu care sa ateste veridicitatea rezultatelor. Studiul a durat 6 ani iar definiția tulburarii hipersexuale utilizate in studiu s-a stabilit ca fiind: "fantezii recurente și fantezii sexuale intense, impulsuri sexuale și comportament sexual"

In noul studiu, cercetatorii au declarat ca au descoperit ca profesionistii din domeniul sanatatii mintale pot separa foarte usor pacientii care sufera de aceasta tulburare fata de cei care nu sufera, doar analizand simptomele propuse. Desigur, doar pentru ca dependenta sexuala este o “boala” reala nu înseamnă ca o poti folosi ca scuza atunci cand iesi in oras si iti inseli partenerul de cuplu.

"Avand o astfel de tulburare nu te ajuta sa eviti consecintele, cum ar fi divortul, dar este avantajos atunci cand doresti sa primesti ajutor si ai nevoie de o schimbare", a declarat Rory Reid,  profesor asistent si psiholog de ​​cercetare de la Universitatea din California, Los Angeles.

Umilinta totala

In urma cu cativa ani,  imi placea sa ma inscriu in tot felul de activitati din astea interesante cum ar fi strangerea de semnaturi pentru diferite activitati. Imi placea sa cunosc oameni , desi de multe ori eu eram refuzata. Dar cel mai mult imi placea sa lipesc afise. Asa ca urmatoare intamplare m-a lecuit de lipit afise pentru totdeauna.
 

De obicei participam la astfel de activitati cu barbatelul din dotare, dar nu imi amintesc ce facea el atunci. In fine. Ideea e ca mi s-a dat in echipa, echipa de doar 2 persoane, subliniez, 2 persoane, o doamna, de 250 de kile, pe care deja o stiam. Nu averam nimic personal cu ea, insa munca in echipa e munca in echipa domnule. Nu stai si te uiti la mine cat sunt de frumoasa. Eu caram totul: afise mici, afise mari, banda adeziva, si alte materiale care ne trebuiau. Cred ca m-am chinuit sa lipesc afisele alea mari, cate jumate de ora la unul. Madama asta statea se uita la mine si zicea: mai la stanga, mai la dreapta, mai sus, mai jos. Pai da las-o in mama ei de treaba, nu vezi ca tu esti mai inalta? Mi-am deschis gura si i-am zis ori ma ajuti, ori te cari de aici. Mda, m-a ajutat si ea la un singur afis. La terminarea activitatii, trebuia sa ne intalnim cu ceva oameni de vaza ai orasului, la un hotel de 5 stele. Si hotelul asta avea usa din aia smechera care se invarte :))). Nu radeti ca nu stiu nici azi cum se cheama. Plus ca hotelul respectiv are niste geamuri mari si restaurantul era fix la intrare. Deci, sa revenim. Intra grasunica prima, tot cu mainile undeva.. si eu dupa ea. Mi s-au blocat pliantele ramase intre usi si acolo am ramas. M-am chinuit sa ies cred ca vreo 10 minute si toti se holbau la mine se radeau. Eu schitam un zambet din asta tamp, faceam cu mana zambeam, da exact ca in filmele cu prosti. 

Intr-un final am reusit sa ies dintre usi, dar mi-a fost o rusine, ceva de groaza.

Timiditatea

Daca as putea schimba ceva la mine sigur as schimba faza asta cu timiditatea. Acuma la maturitate parca mi-a mai trecut, insa in copilarie am fost dezastru. Nu reuseam sa ma integrez nicunde, nu puteam sa ma exprim, mereu imi era teama ca voi fi luata in deradere, sau ca cineva isi va bate joc de mine. 

Trist dar adevarat. Nu aveam nici macar curajul sa imi apar punctul de vedere in fata prietenilor. De fapt ce zic eu, cred ca imi era frica pana si sa am idei proprii. Eram o lasa in adevaratul sens al cuvantului. Tin minte ca si la scoala cand ma scoteau profesorii la raspuns, ma faceam ca racul si ma balbaiam, ceva extraordinar. Nu ma puteam manifesta in nici un fel, nici intre prieteni si nici acasa. Intre prieteni fiindca nu voiam sa fiu luata peste picior, iar acasa fiindca tata mereu facea glume pe seama mea si a fratelui meu. Lucrurile s-au mai schimbat cand l-am cunoscut pe sotul meu. Am inceput sa ies cu el peste tot. Mergeam in cluburi, mergeam la concerte. Am inceput sa ma dezghet. Timiditatea mea ajunsese atat de departe incat la balul bobocilor din clasa a noua nu am dansat absolut deloc. Ma tot gandeam ca cineva o sa rada de felul in care dansez. In timp mi-am dat seama ca in club fiecare se misca in ritmul lui, haotic, ciudat, bine, foarte bine, sau in diferite alte moduri.

Azi imi permit sa spun ca nu mai am decat poate, chiar putin din acea timiditate care m-a marcat in adolescenta. Acum nu ma mai intereseaza catusi de putin ce spune x si y despre mine sau despre familia mea. Daca nu vreau sa-i dau replica, intorc spatele si plec in treaba mea :).

Ambitia, o parte din tine

Ambitia asta, fie o ai fie nu o ai. Sau poate exista undeva si o cale de mijloc, insa eu nu am gasit-o. Mereu am fost invidioasa pe acele persoane, care intotdeauna reuseau sa faca tot ceea ce si-au propus. Eu nu sunt asa. Indiferent cat de mult incerc sa duc ceva pana la capat, efectiv nu pot. Parca ma lovesc de un zid invizibil de care nu pot trece. Si pe care in mod sigur nu il pot sparge. La scoala nu am fost deloc printre primii la invatatura, si tocmai fiindca nu aveam ambitie. Nicodata nu reuseam sa inteleg cum pot fi unii colegi asi in cifre, fara nici un ajutor din partea nimanui. Eu in clasa a 8-a am avut meditatii la matematica si tot n-am facut mare branza la capacitate. Plus ca unii sunt ambitiosi si la locul de munca. Atata se zbat pana ajung exact in varful piramidei, sau cel putin undeva langa directorul general.
 

De fiecare data cand imi propun ceva, la primul obstacol renunt. Nu pot in nici un fel sa trec peste obstacolul ala, care m aface sa plang de nervi. Desi imi jur, si ma spetesc, gata de maine fac aia, exact asa cum trebuie, a doua zi, parca m-a lovit amnezia. Oricum nu vreau sa fiu intr-o postura de a-mi demonstra amibitia intr-o situatie limita fiindca sigur nu as sti cum sa reactionez. In mod clar m-as enerva la culme ca nu pot face ceea ce trebuie.